me eu

De ce ma mistui ca o lumanare in tacere? De dragul de a arde si a piere? Afland la fiecare pas sfarsitul unui drum, Exact ca flacara ce se preface-n scrum... Si de c-astept ca orice noua zi Sa-mi dea speranta-n forta de-a iubi?Sa simt ca zbor, ca ma inalt si ca plutesc Fiind pregatita-n orice clipa sa zambesc. Si obosita de atata zambet in tacere De ce nu iau aminte la suspine, lacrimi si durere? De ce in continuare tac, sper si zambesc Iubindu-l chiar daca nu-i bine sa-l iubesc?! Necontenit eu ma intreb, dar oare... Cunosc raspunsul la aceasta intrebare? NU, nu-l cunosc, stiu doar c-am obosit De dor, de asteptat si de iubit!